Fiecare femeie are un Rhett Butler în viața ei
Fiecare om își ia forța din ceva
pentru a merge înainte în momentele în care viața pare că l-a îngenuncheat și
nu se va mai putea ridica. Unii își iau forța de a continua din cei care-i
înconjoară, soț, copil, părinți, alții din lucruri pe care le-au îndrăgit sau
pe care și le doresc. Spre exemplu Scarlett O’hara, personajul principal feminin al romanului „Pe
aripile vântului” scris de Margaret Mitchell, își lua forța din pământul roșu
al Tarei, moșia pe care se afla casa copilăriei sale, locul pe care-l putea
denumi lejer acasă. Este important ca în astfel de momente, în care viața ne
oferă lecții ca urmare a deciizilor
noastre neinspirate, să avem oameni puternici lângă noi, oameni care să ne
ridice din praful durerii, care să ne ofere o batistă pentru a ne șterge
lacrimile, care să ne încurajeze spunându-ne că cel mai important este că ne-am
putut ridica, nu felul în care am căzut.
Pentru că aminteam de personajul Scarlett, ea a
fost una dintre persoanele fericite care a avut mereu în preajma ei un om să-i
ofere o batistă. Mă refer la personajul principal masculin din romanul “Pe aripile vântului”, Rhett Butler, care în momentele cele
mai grele i-a fost alături, dându-i batista sa. De altfel, spre finalul romanului, oferindu-i
batista pentru ultima dată, el îi spune: ” niciodată nu ai avut batistă în momentele grele
din viața ta”. O frază care evidențiază un gest aparte, poate cel mai important
pentru o femeie.
Atunci când un bărbat îți oferă batista lui, pentru
a-ți șterge lacrimile, nu este un simplu gest de curtoazie, ci unul mult mai complex,
unul plin de substanță- este un gest protector. Fraza în sine scoate în relief
nu faptul că ea ar fi fost o fire neglijentă, din garderoba căreia lipsea
batista, ci faptul că în cele mai grele momente din viața ei el fusese acolo,
lângă ea, să-i ofere batista lui, să o încurajeze, să o ridice pentru ca ea să
poată continua, trecând cu ușurință peste acea cădere.
Desigur în zilele noastre femeile nu mai plâng atât
de des față de bărbați, poate dintr-un orgoliu femeiesc, poate pentru că se tem
să nu fie percepute ca ființe slabe. Însă cu siguranță fiecare femeie are un Rhett
Butler în viața ei, care să o facă să se simtă protejată, pe care să știe că
poate conta. Și dacă mai sunt și femei care nu-l au, atunci acestea se vor
ridica prin forța dată de o altă persoană, sau, așa cum spuneam, prin forța
dată de un loc în care se regăsesc, în care s-au simțit cândva iubite,
ocrotite.
Este important să nu se
piardă cu firea în momentele în care viața le pune astfel de piedici, să se
gândească ce posibilități au pentru a depăși astfel de momente, spunându-și cu
speranță, la fel ca Scarlett în finalul romanului:” Mă voi gândi la asta. La
urma urmei, este și mâine o zi!“.
Rita
Drumeș
Și tu
poți scrie pe NonConformista!
0 comentarii
Scrie un comentariu!