I-a pus-o colegei de birou, dar nu el este vinovat
Sfârșit de toamnă cu zile capricioase, care aduc
nori pe cer pentru a acoperi Soarele. Care aduc rafale puternice de vânt ce
scot copacii din rădăcină sau smulg balcoane peste care timpul și-a așezat
patina sa. Care aduc zile în care cerul cerne peste oameni lacrimi curate pentru
a-i purifica de răutate, de ipocrizie, de lașitate… Da, de lașitate! Cum altfel
să numești un act de trădare pe care trădătorul nu și-l asumă? Lașitate. Nu? Să
descoperi că ai fost înșelată este dureros, dar să vezi că trădătorul este o
persoană în care ai avut încredere oarbă și după trădare îți spune că nu-i vina
lui, ci doar a conjuncturii…
Nu-i vina lui că la petrecerea de sfârșit de an(pe
care o organizează an de an cei de la multinaționala în care lucrează de ani
buni) i-a pus-o colegei nou venită. Îți spune că trebuie să ai încredere în el,
pentru că ea a fost cea care l-a sedus. Ea este singura vinovată. Ea cu ținutele
ei provocatoare. Ea care de fiecare dată când se apleca peste biroul lui,
pentru a-i evidenția ceva în materialul la care lucrase, îi spărgea retina cu sânii
ei. Țâțele ei perfect sferice(ca merele date în pârg), care-l rugau de fiecare dată
să fie salvate din tortura sutienului roșu, dantelat. Ce vină are el că tu ai
slăbit și ale tale s-au fleșcăit? Nu ți-a cerut niciodată să slăbești, să nu
mai ai aproape buci în pantaloni.
Poate fi el vinovat că atunci când colega cea
nouă pleacă de lângă biroul lui, curul ei perfect bombat îi strigă: “dă-mi-o,
nu fi fraier”? Este el vinovat că înainte de a ieși din birou de fiecare dată ea
se întoarce și-i aruncă zâmbetul ală provocator, cu buzele alea roșii, cărnoase,
care îi spun: “dă-mi-o, să-ți arăt cum ling eu înghețata!”? Și apoi, nu ai de ce să fii
supărată pe el. El te iubește doar pe tine. Faptul că i-a servit lui aia tot
tacâmul nu are nimic de-a face cu inima lui. Totul s-a rezumat la o simplă
partidă de sex sălbatic. Sex așa cum tu nu ai acceptat niciodată să faci, că
ești prea pudică. Iar când nu ești așa, îți amintești de sfaturile maică-tii,
care mereu îți spune că o Doamnă rămâne doamnă
și la orizontală.
Îl privești și te întrebi dacă tu ești nebunul
din tabloul perfect creionat de cel pentru care ai renunțat la colegul care te
curtează de mai bine de doi ani. Te întrebi dacă ești normală din moment ce
i-ai cerut chiar în urmă cu câteva zile să nu-ți mai reîmprospăteze săptămânal
florile din vaza de pe birou și să nu-ți mai lase în fiecare dimineață paharul
cu cafea, pe care-l ia de la automatul de peste drum de biroul vostru. Îți
privești consortul și realizezi că nici după ani buni de căsnicie nu-și
amintește că-ți place cafeaua cu lapte, îndulcită doar cu un pliculeț de zahăr.
Însă colegul de birou știe asta și nu doar asta. Știe că nu-ți place să mănânci
preparate gătite la fast-food, dar te dai în vânt după croissant cu vanilie. De
aceea îți lăsa zilnic unul lângă paharul cu cafea. Știe că îți plac la nebunie BZN.
De aceea, cu ocazia venirii lor la București, ți-a oferit două bilete la
concertul lor. Ți-a oferit două pentru că știe că nu ieși fără soțul tău. Știe
că îți plac bărbații stilați, cu manichiura întreținută, parfumați discret,
bine aranjați… De aceea, este mereu pus la patru ace. Dar tu nu ai vrut să remarci
toate astea.
Acum realizezi că, dacă ți-ai fi lăsat inima
stăpână peste rațiune, ai fi putut să spui și tu la o adică că nu ești vinovată
pentru că i-ai pus-o colegului. Nu? Și el ți-ar fi putut sparge retina cu torsul
său bine lucrat la sală, cu bucile care țipau prin jeanșii bine întinși peste
ele… Dar tu ți-ai înăbușit astfel de instincte primare. Tu ai crezut că
mariajul tău este un edificiu care nu trebuie surpat din interior și ți-ai
baricadat inima pentru ca nici din exterior să nu poată fi posibil așa ceva. Și
acum?
Acum ce se va întâmpla
cu sentimentele pe care le-ai nutrit pentru omul pe care l-ai creditat
necondiționat cu încrederea și iubirea ta? Merită să-i mai acorzi o șansă,
având în vedere că nu doar despre trădare este vorba, ci și despre lașitate? Ce
vei decide?
0 comentarii
Scrie un comentariu!