Îți scriu...
Îți scriu... Îți scriu cu speranța că poate
cuvintele scrise și nu exprimate vor avea un alt impact asupra ta, asupra
felului tău de a vedea relația noastră. Îți scriu pentru că am obosit să mă
simt un Don Quijote care se luptă permanent cu morile de vânt ale gândurilor tale.
În tine există nu doar cele două personalități ale zodiei sub auspiciul căreia
te-ai născut, Gemeni, ci cel puțin trei sau patru. Nu știu dacă mi-ar fi fost
mai ușor cu două, dar cert este că nu mai reușesc să fac față în jocul măștilor.
Când dulce și calin, când călău fără milă. Când compasional, filotim, când plin
de un egoism exacerbat, amplificat fără temei. Ai un stil aparte de a
răstălmăci totul, de a deveni din acuzat acuzator.
Dacă aș putea șterge cu radiera ultimii doi ani
ai relației noastre aș face-o fără pic de regret, căci nu mai recunosc nimic
din ce am iubit în urmă cu zece ani, cu nouă, cu opt... Mă acuzi că venirea
nepoțelului meu pe lume, în urmă cu doi ani, m-a schimbat. Îmi reproșezi că nu
mai sunt cea care eram. Îmi arunci în față
acuze grave, fără să fiu într-atât de vinovată încât să nu-mi pot
justifica gesturile. Ți se pare că-mi iubesc fiul mai mult decât pe tine și-l
pun mai presus de relația noastră. Dar oare se poate compara iubirea unei mame
față de copilul ei cu iubirea unei femei
pentru bărbatul pe care-l adoră?
 |
| Știi că o relație nu mai merge atunci când îi spui persoanei iubite că trupul tău plânge după o îmbrățișare. |
Mi-ai pus o etichetă și chiar dacă în adâncul
tău știi că nu este cea corectă, din orgoliu nu ești interesat să-i aduci
erată. Orice aș face este împotriva ta. Orice aș spune nu este decât un adevăr
parțial. Oare eu sunt cea care a distrus relația noastră, fiul meu(așa cum ai spus), sau tu pentru că nu înțelegi
că eu m-am schimbat? Da, este adevărat că m-am schimbat. Dar nu din cauza
motivelor enumerate de tine, ci pentru că nu mai pot închide ochii, când simt
că sufletul îmi plânge.
Cum știi că o relație s-a sfârșit? Atunci când nu-ți mai aduce flori? Nu mai vede lumea cu aceiași ochi ca și tine? Nu vine să te împace când plângi de îți sare cămașa de pe tine, fără să fi comis vreun păcat de neiertat? Nu mai consimte să te însoțească în societate decât rar, pentru că este obosit...? Bullshit! Astea sunt dor semnalele începutului sfârșitului. Dar nu ai puterea să le privești prea mult timp în față, fiindcă-ți spui că ești tu prea sensibilă. Că el s-a maturizat și nu are timp de iubiri romantice. Îți spui că viața nu-i făcută din clișee siropoase și îți impui să te mulțumești cu mai puțin din puținul avut.
Știi că o relație nu mai merge atunci când îi spui persoanei iubite că trupul tău plânge după o îmbrățișare. Îi spui că atitudinea sa rece față de tine, fără să-i fi greșit ireconciliabil, te face să ai gânduri nefirești. Că mergi pe stradă și vezi oameni îmbrățisându-se și abia te stăpânești să nu te îndrepți către ei pentru a-i îmbrățișa la rândul tău. Și persoana iubită îți spune râzând că în America se practică așa ceva. Da, ăsta este SFÂRȘITUL! Și nu unul obișnuit, cu lacrimi... Ci unul extrem de dureros, încât îți vine să râzi pentru a da în plâns de cât de idioată ai putut fi să crezi că nu vei ajunge cândva într-o situație ca asta.
Cum știi că o relație s-a sfârșit? Atunci când nu-ți mai aduce flori? Nu mai vede lumea cu aceiași ochi ca și tine? Nu vine să te împace când plângi de îți sare cămașa de pe tine, fără să fi comis vreun păcat de neiertat? Nu mai consimte să te însoțească în societate decât rar, pentru că este obosit...? Bullshit! Astea sunt dor semnalele începutului sfârșitului. Dar nu ai puterea să le privești prea mult timp în față, fiindcă-ți spui că ești tu prea sensibilă. Că el s-a maturizat și nu are timp de iubiri romantice. Îți spui că viața nu-i făcută din clișee siropoase și îți impui să te mulțumești cu mai puțin din puținul avut.
Știi că o relație nu mai merge atunci când îi spui persoanei iubite că trupul tău plânge după o îmbrățișare. Îi spui că atitudinea sa rece față de tine, fără să-i fi greșit ireconciliabil, te face să ai gânduri nefirești. Că mergi pe stradă și vezi oameni îmbrățisându-se și abia te stăpânești să nu te îndrepți către ei pentru a-i îmbrățișa la rândul tău. Și persoana iubită îți spune râzând că în America se practică așa ceva. Da, ăsta este SFÂRȘITUL! Și nu unul obișnuit, cu lacrimi... Ci unul extrem de dureros, încât îți vine să râzi pentru a da în plâns de cât de idioată ai putut fi să crezi că nu vei ajunge cândva într-o situație ca asta.
De ce nu a mai mers relația noastră? Pentru că prințesa adormită s-a trezit și și-a
revendicat dreptul la viață. Pentru că nu te-a mai lăsat să iei decizii majore
de unul singur. Pentru că nu se mai mulțumește cu jumătate de măsură. Prefer
oricând singurătatea, nu că mi-ar fi cumva străină, decât un simulacru de
relație. Acum mingea se află în teren la tine. Tu vei decide dacă punem punct și
o luăm de la capăt, în condițiile pe care ți le-am impus, sau punem punct
definitiv. Însă așa, ca în ultimii doi ani, nu se mai poate. Așadar, punct și
de la capăt? Sau PUNCT?
Și tu poți scrie pe NonConformista!
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe: only4foryou1@gmail.com !
0 comentarii
Scrie un comentariu!