Target - Femeia
Am aruncat o privire,
recunosc că pe diagonală, asupra unui articolaș scris pe un site care are ca
fane multe femei ce nu au opinii proprii, acceptând en-gros(că tot e gratis și
nu trebuie să-și mai pună propriul cerebel la contribuție) tot ce citesc pe
aceste site-uri, care au ca target “femeia”. Căci să nu aveți impresia că
aceste site-uri funcționează pe principiul muncă în folosul comunității. Nu. Au
un target de atins și cel mai ușor target de atins este cel al sexului slab.
Dap, femeia este ținta cea mai vulnerabilă. Nu poți să-i speli unui bărbat
creierul cu îndemnuri de genul:
- Fii bun cu X, chiar dacă i-a tras-o nevesti-tii!
Tu demonstrează că e loc sub soare pentru toți! - sau - Nu te comporta ca un curv
frustrat, nef..tut, doar pentru că nevesti-tii i-a plăcut mai mult “laptele de
cocos” pe care i l-a servit X! Tu fii bun, căci bunătatea te schimbă. - Ei bine, dacă i-ai spune așa ceva unui bărbat,
riști nu doar să îți umple frigiderul cu carne(vorba românului), ci să-ți
învinețească un ochi, să-ți rupă o mână, un picior… Și încă ceva, nu-i
opțional.
Însă femeile pun botul la texte de genul ăsta. Fondul
lor emoțional, labil precum fazele Lunii, rezonează, din păcate, cu astfel de
mentalități. Când citesc că femeile frumoase, deștepte și nedevreme acasă au
fost înșelate la rândul lor, cele care citesc se simt și ele ceva mai frumoase,
chiar dacă sunt mai tot timpul cu capul în cratiță. Și dacă mai citesc și că
femeia frumoasă moare, dar nu se predă, pentru că “nu a uitat că în ea trăiește
o femeie(bine că nu trăiește un bărbat) care trebuie și poate
să se ridice la așteptările unui bărbat, nu să coboare
la picioarele sau la chiloții lui”… cele care citesc astfel de mizerii stupide
se simt nu doar frumoase, ci și deștepte.
Nu pot să
nu mă îngrozesc când văd că pentru a atrage cititori pe site, pentru
publicitate plătită, oameni din mass-media promovează astfel de nulități, care
se erijează în formatori de opinii pentru femei cu labilitate emoțională accentuată.
Femei credule care caută să aducă în propria familie ceea ce au citit ele pe
site-ul WC, fără să se gândească că cine a scris acel material nu este musai o
persoană abilitată să o facă, iar cel care a aprobat publicarea unui astfel de
material o face pentru un interes personal. Nu pot să nu mă întreb dacă așa trebuie înțeleasă libertatea
de exprimare. Nu pot să mă împac cu gândul că nu există vot de blam pentru
astfel de site-uri care publică articole fără o documentare adecvată. Dar, din
păcate, așa înțeleg unii să facă jurnalism. Trist, dar adevărat. Și ce este mai
trist în toată povestea? Mai trist este că familiile celor care intră pe astfel
de site-uri au cel mai mult de suferit. Din păcate, c’est la vie!
0 comentarii
Scrie un comentariu!